Bun..niciodata n-am avut absolut tot ce mi-am dorit pe plan sentimental..dar asta nu prea ma mai intereseaza..si incet,incet incep sa realizez cat am putut sa ma linistesc si sa ma simt oke cu mine..
Anumite lucruri incep sa mi se para banale..nu mai pot sa plang pentru cineva nici macar o lacrima..am varsat prea multe pentru cine nu trebuia..am facut prea multe alegeri proaste intr-un timp foarte scurt..spargandu-mi globuletul ala de cristal in care am fost crescuta si izbindu-ma de realitate...au fost zile in care imi doream sa nu fi existat..in care eram in stare sa iau un pumn de pastile si..sa ma duc intr`o vacanta nelimitata..dar printe acele lacrimi..ma gandeam la parinti la prieteni..care intotdeauna mi-au ridicat moralul..si..mi-am dat seama..ca viata este cel mai frumos dar si trebuie sa-l pretuiesc..altii si-ar dorii..sa mai traiasca..si eu imi bateam joc de sansa care mi-a fost oferita..sunt chiar copilaroasa..refuz sa gandesc..:))..dar sunt anumite momente in care pun totul cap la cap..gandindu-ma la ziua de maine..si la timpul..anii..care vor trece..ce-a fost a fost si nu se va intoarce..chiar si momentele alea in care imi spunea"te astept un an..doi..cat va fii nevoie.."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu