Seara se lasa peste sufletul ei. Sta închisa în casa, meditând la toate tâmpeniile pe care le-a facut din cauza lui. Se simte ca un prizonier într-o celula, pazita de un gardian nemilos.
Cu farmecele ei, cu trupul ei firav si cu formele-i voluptoase reuseste sa treaca de obstacol. Fuge, plângând, la locul lor secret, sperând sa-l gaseasca acolo.
Dorinta ei arzatoare i se îndeplineste. Vine înspre ea. O admira. O îmbratiseaza. O saruta, în timp ce o mâna uriasa se ridica deasupra ei, o ridica si o strânge. Striga cu disperare la el sa o salveze. El sta si se uita râzând la ea.
Se trezeste într-un lac de lacrimi, cu camasa uda si cu Luna, care o priveste îngrijorata de pe fereastra.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu